pentru că știa pe de rost nodul rămas în gâtul meu

când ești dispus să te abandonezi în siguranță? m-a întrebat cu mâinile la vedere
într-o seară de joi i-am răspuns
de ce numarul 4?
atunci a fost eliberată lumea din lume și proscrisul a devenit păzitor
dar cuiele se avântă în lemn din dragoste
sau din ascuțit?!

--acolo au descoperit cea mai acută siguranță
acolo nu ruginesc niciodată--

a fugit după mine cu mâinile goale
dorea să-mi ofere libertatea într-un afiș alb
pentru că devenisem cel mai sincer animal din cușcă
obișnuit cu lătratul oamenilor zilnici
deșurubat de zâmbetele lor
umblat
până la sânge

dacă vom reuși vreodată să torturăm moartea până la moarte
cu pietrele aruncate din sufletele noastre
nu ne vom mai înțelege palmele
care îmbrățișează
gurile noastre nu au să-și mai întîlnească umezeala
țigările se vor fuma singure
ușile vor sângera în batiste
ieșire după ieșire ca un cuvânt
despre nimic